tag:blogger.com,1999:blog-46539854978606990622024-03-13T15:27:06.529-07:00Aventurile lui BufnitelBufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.comBlogger21125tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-7129583592175120612011-06-06T09:29:00.000-07:002011-06-06T09:45:41.517-07:00Character‘’Life Is complicated!’’ ‘’Yes, we already know that’’ ‘’No, it is not!’’ ‘’yes, it is!’’ It’s so funny! Acesta e doar un schimb de replici ca in serialul ‘’Friends’’ –la care ma uit aproape zilnic (mi-l imaginez pe Ross spunand ‘’yes, it is ‘’) si stim cu totii ca viata e amuzanta, mai ales cand rade de noi! Imi place ca in limba engleza se spune ‘’character’’ la personaj; ‘’ character’’ [‘kaeriktə] mai inseamna si caracter in romana. Cand aveam timp, chef si toate resursele necesare mergeam la teatru si observam multe caractere pe scena. Dar suntem si noi asa niste personaje.. aoleu! Jucam intr-o comedie , vedeti? De-asta rade viata de noi! E ceva despre bani si rotite care se invart ca sa ii produca, ambitii, anomalii, problem de cuplu sau si lipsa de viata- o comedie, cum am zis.. Desi vii.. ne-vii.. Uneori ma retrag pe scaunul de pe balcon (cu o cafea buna) si ma gandesc.. ca ce bine e ca ma lasa toata lumea in pace, in momentul acela, ca pot si eu sa stau linistita fara sa iau la cunostinta despre nemultumirile lor existentiale, care de altfel sunt prea filozofice sau nefilozofice pentru cat pot eu duce. Dar, in fine, din cat am fost obligata sa ascult si sa inteleg, eventual sa schimb ordinea lucrurilor prin vreo interventie –adica de dat vreun sfat- am ajuns la concluzia ca multi oameni sunt nefericiti pentru ca vor sa aiba certitudini, cu toate ca sunt multe variabile in jurul lor. Dar ce se intampla cand nu mai ai certitudini deloc? Cand ajungi la concluzia ca nu poti fi sigur de nimic, ca nu poti sa garantezi pentru nimic, sau ca nu poti sa promiti nimic? De asemenea, ca nu poti sa te implici in nimic pe termen lung, ca nu vrei sa convingi pe nimeni de nimic.. cand nu mai crezi in nimic cu toate ca ‘tu’ continui sa ramai credibil in societate. Cand esti asa, va pot spune ca plutesti in deriva, iar in schimb, ai doar momentul.<br />So.. Is life complicated? Yes, it is! Or maybe it si not.. Anyway, coffee tastes wonderfull..Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-10139647353651404672011-03-30T15:20:00.001-07:002011-03-30T15:24:58.894-07:00Polen<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaEwXnu-s_FWWZztBpEVS88XvDN7h1Y34nQAu3l6v1EB01Hcs6Txxrx-WBMgVNgC6iYohibCXTntvhl1RZDnWd7nrvyBUR4HOHT3clE9fyqOMtId6M7Knw4CE189718NMc8Wq7g5AFXQ/s1600/polen.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 380px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaEwXnu-s_FWWZztBpEVS88XvDN7h1Y34nQAu3l6v1EB01Hcs6Txxrx-WBMgVNgC6iYohibCXTntvhl1RZDnWd7nrvyBUR4HOHT3clE9fyqOMtId6M7Knw4CE189718NMc8Wq7g5AFXQ/s400/polen.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5590001553269890018" /></a><br />De mult am vrut sa arat imaginea asta. E foarte frumoasa si te relaxeaza. Uimitor, nu? Este polenul unei flori cu zoom :)Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-73717838243198656462011-03-30T15:12:00.000-07:002011-03-30T15:17:05.183-07:00Strawberry Wine<iframe title="YouTube video player" width="430" height="330" src="http://www.youtube.com/embed/Up06CryWQpE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-67927351762903316942011-03-30T14:54:00.000-07:002011-03-30T15:05:57.366-07:00respiroDoar de 23 minute pe net.. <br />Imi pierd ideile daca nu le notez.. Nu am mai avut de mult o stare de melancolie.. E perfect in concordanta cu noaptea si oboseala fara de a putea dormi.. I feel like I’m traspassed by inner thoughts without words.. This, sounds pretty nice.. Beautiful language, oh.. beautiful strange language..<br />Ascult la casti pe-o tipa ce-am descoperit-o chiar acum.. e ceva country, blues.. si ma intreb cum o fi vinul din capsuni.. Ya, ya.. asa se numeste melodia. Cred ca e exclus sa fie ca zmeurata.. ea e cam prea dulce si intepata de alcool cu grade..<br />Inainte de asta ma gandeam ca.. noi chiar ne facem singuri destinul. Noi ne stabilim si planuim ce urmeaza sa facem in weekend.. unde sa ne impartim energia, cu cine sa ne pierdem/investim timpul.. chiar e un lant din care se intind actiuni tot una dupa cealalta, ca verigile din lant.. E faina comparatia pe care am gasit-o, pentru ca acum pot spune ca.. verigile astea tot lungesc lantul si noua ne ajunge tot mai bine ca sa ne inlantuim tot mai mult.. pai, ce facem? Ne autolimitam –din pacate nu doar miscarile.. Vroiam doar sa punctez, caci este un alt subiect acesta.<br />Mai e si o utopie, care suna cam asa: ‘’Dream as if you’ll live forever, live as if you’ll die tomorrow.. ‘’ Suna bine, asa-i? defapt l-am modificat umpic, ca originalul se termina cu ‘(..)as if you’ll die today.’ Si acest ‘today’ insotit de verbul‘to die’ nu l-am putut asocia decat cu the panic! Cum altfel.. chiar.. am redescoperit animatiille cu daria, cu sloganul favorit al tv-ului :’’it’s a sick, sad, world..’’. And I, sad.. Yep! Numai un om purtator de minte bolnava se panica in orice situatie.. si cum fenomentul e frecvent.. Analizez.. disec in 4 .. not god..<br />Insa intr-adevar.. e bine sa avem vise. Eu zic ca e bine sa traiesti un vis.. Visele reflecta defapt dorintele noastre launtrice, sunt impregnate de trairile noastre. Visele sunt ca niste plante care se hranesc cu apa pe care le-o dam noi zilnic. Serul rezultat, va alimenta toata planta si o va face sa traiasca. Franc, vroiam sa spun, ca traiesti un vis cu cineva in momentul in care faci ratiunea sa dispara.. Aptitudinea de a nu fi cerebral 24 din 24 ..<br />Mi-am dat un refresh la my mind 2d(today) cu o alta zicala: ‘’functia creeaza organul, nu organul creeaza functia’’. Si e adevarat.. <br />Suntem perfecti. Sunt constienta.. dar oare cand o sa fim cu totii constienti.. Defapt, ca sa o pun in termeni reali si coroborat cu ce-am pus mai sus, afirm urmatorul lucru: constiinta creeaza perfectiunea , nu perfectiunea creeaza constiinta. Perfectiunea fara constiinta inseamna infumurare, orgoliu si este total opusa cu prima parte a frazei precedente. Ea este departe de adevar si nu cred ca cineva ar suporta-o prea mult pe pielea lui, pentru ca odata ce incepi sa gusti din autenticitate si sa ai curajul sa te accepti si sa fii tu insuti o sa te simti prea bine.. Acel ‘tu insuti’ e departe de infumurare. Constiinta se trezeste in momentul in care te analizezi prin prisma interioara a simtirilor care transcend sinele. Complicata fraza, dar nu o va intelege decat cel care e pe aceeasi lungime de unda cu tot textul. Partea frumoasa e ca oricine, absolut oricine poate intelege aceste vorbe ale mele, numai sa aiba disponibilitatea si dorinta sa priceapa. <br />Filozofia nu e chiar buna.. dupa parerea mea. Te face sa analizezi prea mult, te imbolnaveste sa tot despici firul in 4. La ce bun.. ai putea pur si simplu sa respiri filozofia vietii, fara sa analizezi ca aerul este compus din Co2, oxigen, azot si noxe.. Unde mai traiesti momentul respiratiei daca faci calcule de genul asta in loc sa iei gura aia de aer proaspat si sa spu cu toata fiinta ta ‘oh, bless me Lord’ sau mai plastic exprimat, ca esti fericit ca poti respira. Un moment de respiro.. un unic moment de respiro..Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-81336086855372701252011-03-30T14:53:00.000-07:002011-03-30T14:58:15.268-07:00Arborele care daruiestede Shel Silverstein<br /><br />Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat. <br />Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. <br />Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele.<br />Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire.<br />Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei.<br />Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit.<br />Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”.<br />Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist.<br />Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”<br />Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.<br />Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. <br />Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”.<br />„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.<br />Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”.<br />Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.<br />Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit.<br />Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.<br />Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.<br />Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.<br />După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.<br />Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.<br />Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.<br />Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.<br />Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”<br />Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.<br />Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.<br />„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.<br />Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit.<br />Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.<br />Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.<br />Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.<br />Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.<br />Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.<br />Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.<br />Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit.<br />Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj.Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-68008955087882371652011-01-17T14:33:00.000-08:002011-01-17T14:35:46.662-08:00PlimbareHans si cu Cathy sunt doi prieteni buni care s-au hotarat sa mai petreaca cate putin timp impreuna. Era o dupamasa de zi de vineri, iar ce-I doi se plimbau alene pe o pietonala. Cei doi se intelegeau din priviri, iar ideile lor de conversatie se succedau vivace una dupa alta, intr-o contopire minunata de cuvinte cheie. Intelesuri profunde mai aveau cuvintele de pe buzele celor doi..<br />-Conteaza foarte mult oamenii .. pentru felul in care reactionezi. Conteaza ceea ce poti deveni cand esti cu unul sau cu altul.. Daca vrei sa fii asemeni unui curcubeu, te sfatuiesc sa fii de accord sa cunosti oameni… spuse Hans..<br />Cathy se uita cu ochi imensi la el, plini de curiozitate si gata sa-I soarba fiecare vorba.<br />-Ei bine, conteaza schimbarea care intervine, datorata persoanei de langa.. Intelegi Cathy?<br />Cathy era o fiinta minunata, cu o mare eleganta si candoare intiparita pe chipul sugubat. O alta calitate a ei era rabdarea, in special rabdarea si atentia cu care ii asculta pe oameni. Era cu doar doi ani mai mica decat el, iar cei doi formau o echipa formidabila; de multe ori se intelegeau doar din priviri.<br />Dupa ce Hans a terminat de pus intrebarea, raspunsul nu s-a lasat mult asteptat din partea ei.<br />-Da Hans, stiu ca fiecare om e diferit in felul lui si ca fiecare persoana e importanta prin ceva anume.<br />-Si asta nu e tot, Cathy.. Prin ‘diferit’ trebuie sa se inteleaga ‘unic’; unicitatea momentului pe care ti-l ofera persoana de langa; da, asta e.. adauga Hans mangaindu-si barba cu luare aminte.. Gandeste-te Cathy.. asta ni se intampla tuturor oarecand; nu conteaza cadrul in care se desfasoara actiunea-el este aleatoriu; conteaza persoana; conteaza defapt shimbarea care intervine, datorati ei.<br />Hans era in foarte mare verva cu ceea ce spunea.II dadea lui Cathy vorbe de sorbit insa descoperise el oare cat de importanta era ea in acel moment? Sau poate doar ca orbul.. tot ocolea balta pana sa calce in ea? Oricum, Cathy deja incepuse sa surada. Il privea pe Hans cu drag; ceea ce spunea el era remarcabil.. El doar vroia sa arate ca a constientizat cat de importante sunt momentele si persoanele alaturi de care le petreci.<br />-Asculta-ma, spuse Cathy neputand sa mascheze surasul.. eu sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine..tu esti la fel cu mine? <br />Hans incepuse sa priveasca incurcat in ochii ei..<br />-Voi incerca mereu sa fiu ca un curcubeu.. pentru ca un curcubeu poate dura 5 minute. Iar cele 5 minute din viata ta e important sa stii cu cine sa le petreci. Dar totul, nu este un plan! Se intampla ca zi de zi, din cinci in cinci minute sa fiu alaturi de o oarecare persoana aleatorie.. Pot doar sa incerc sa fiu un curcubeu.. Insa nu pot sa fiu astfel, nu pot sa fiu ploaia marunta care se rasfrange in mii de culori, daca persoana de langa mine nu vrea sa straluceasca pentru a-mi da raza de Soare necesara sclipirii.Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-4585700335001393242010-12-21T04:30:00.000-08:002010-12-28T12:29:41.435-08:00One of these things firstOamenii sunt mai mult decat cuvintele pe care ceilalti le inscriu pe fata sau pe diplomele primite. -Poate ar trebuie sa ne amintim mai des asta.<br /><blockquote></blockquote><object width="640" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/r0S2xe_CWzE?fs=1&hl=en_GB"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/r0S2xe_CWzE?fs=1&hl=en_GB" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="430" height="330"></embed></object><br /><a href="http://www.youtube.com/watch?v=r0S2xe_CWzE"></a>Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-59612807071382416482010-12-02T14:58:00.000-08:002010-12-02T15:26:53.103-08:00De ce tipa oamenii unii la altii<strong>“Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:<br />-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?<br />-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.<br />-Dar de ce sa tipi atunci cand cealalta persoana este chiar langa tine? inreba din nou inteleptul.<span id="more-7634"></span><br />-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.<br />Maestrul intreba din nou:<br />-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?<br />Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:<br />-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.<br />Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.<br />In final, inteleptul concluziona, zicand:<br />-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.'' Mahatma Gandhi</strong><strong></strong><br /><br />Deja am auzit doi oameni diferiti spunandu-mi de ce tipa oamenii unii la altii. Prima oara cand am auzit-o mi s-a parut uimitor cat de adevarata si simpla este iar a doua oara am avut cum sa replic cu satisfactie ca o stiu deja. Acum, am gasit intreaga anecdota si faptul ca ea este atat de raspandita in intreaga lume, nu poate decat sa ma bucure:) Pentru cei care nu au auzit de ea pana acum, sunt convinsa ca o sa va ramana intiparita in minte si ca veti incerca sa o spuneti mai departe persoanei de care va simtiti apropiati- adica acelei persoane speciale!<br />Bucurati-va de ea, BufnitelBufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-15695325913072391672010-09-08T01:29:00.000-07:002010-09-08T01:51:29.833-07:00S-a dus amorul...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiofC9IVZlOm_yiJu1dV_qPuVfhUYi41n9wZ47vAyAQRt6M1Sq8sydt1P5xiEE1hPhTYE3OxYODdDZZ5toYokaecFr0BzlGVgqM3Tr-poJVejSpGdsb1MsevXVhyZk9zqb9nakg88YW3A/s1600/love+statue+a.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 201px; height: 251px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiofC9IVZlOm_yiJu1dV_qPuVfhUYi41n9wZ47vAyAQRt6M1Sq8sydt1P5xiEE1hPhTYE3OxYODdDZZ5toYokaecFr0BzlGVgqM3Tr-poJVejSpGdsb1MsevXVhyZk9zqb9nakg88YW3A/s320/love+statue+a.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5514459338606350146" border="0" /></a><br /> Ce înseamnă să iubeşti? Putem oare să punem întrebarea asta?<br />Nu pot pune în cuvinte decât ceva empiric, „palpabil”, nu putem să definim ceea ce simţim. Cu raţiunea nu facem decât comparaţii. Aşa cum nu putem explica ce este culoarea roşu cuiva care nu a văzut-o niciodată, nu putem gândi iubirea, o putem doar compara cu alte lucruri, o putem „încadra”. Iubirea este, mi se spune, un „sentiment de afecţiune” (DEX-ul), sau un „elan al inimii care ne îndreaptă spre o altă fiinţă” (N. Sillamy - Dicţionar de psihologie, p. 165). Bine dar atunci de ce iubesc şi când ştiu că iubesc?<br /> Marsilio Ficino, un mare filosof din secolul al XV-lea, spunea că atunci când iubim ne sculptăm în suflet imaginea celei iubite. Sufletul celui care iubeşte se transformă într-o oglindă înfăţişându-o pe cea iubită. Această imagine devine tot mai completă, capătă caracteristicile psihologice ale ei şi devine până la urmă o imagine exactă a iubitei care monopolizează complet sufletul iubitorului, el îşi pierde sufletul propriu fiind înlocuit de acela al iubitei. Subiectul se transformă oarecum în obiectul iubirii. Fiind fără suflet, persoana va muri dacă cea iubită nu îl iubeşte şi ea la rândul ei.<br /><br /> Dacă iubesc, iubesc ceea ce-mi este necesar, deşi până atunci nu o ştiam, precum o parte din mine care lipseşte şi o descopăr doar prin Ea, iubirea este cred un fel de regăsire, o regăsire de care nu te mai poţi lipsi.<br /> Dacă iubesc, iubesc atunci când sufăr, atunci când simt că trebuie să lupt. Aceasta este măreţia proprie iubirii, ea este doar când ştii ce-i sacrificiul:<br /><br /> „Ce e amorul? E un lung<br /> Prilej pentru durere;<br /> Căci mii de lacrimi nu-i ajung<br /> Şi tot mai multe cere.”<br /> (M. Eminescu – Ce e amorul…)<br /><br /> Dacă iubesc încep să văd culori necunoscute pân-atunci pentru că după ce ating un suflet totul devine lume spirituală.<br /> Când ea-i aproape nu-mi las timpul unor „dulci nimicuri” căci timpul e mai scurt deoarece acum contează, fiindcă sunt mai bun sperând să-i merit gândul.<br /> Iubesc cu-adevărat când totul stă-mpotrivă, când toţi în jur îmi spun că e absurd, lăsând în urmă tot ce am crezut că am şi bucuros stând doar când sunt mustrat în şoaptă de buzele-I zâmbind şi ochii-n care eu sunt.<br /> Iubesc numai atunci când acţiunea-mpreunării îşi pierde sensul său vulgar şi redevine nu doar unirea unor părţi de sânge, muritoare, ci comuniune sufletească, iubesc abia când tot ce fac devine rugăciune…<br /><br /> *articol preluat din revista <span style="font-style: italic;">Becu din Pivnita</span>, nr 6, mai, 2007, p. 19-20<br /> *semnat de Laurentiu VladoiuBufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-63118537982808754082010-08-05T12:39:00.000-07:002010-08-05T12:40:53.224-07:002MaiBuy me with a coffee –melodia- imi aminteste de mare. De marea albastra si lina.. stateam intr-o zi ascultand spuma si racii din ea.. Era asa de fluffy .. La 2 Mai pe nisip.. erau dune si nudisti.. doi stateau la un cort. Aveau de toate: paine uscata, scoici atarnate.. chitara -clar!- si ochelari de soare. Inofensivi.<br />Am stat frumos pe nisip si m-am bronzat. Pe cap aveam o palarie care m-a dezamagit complet, pentru ca n-a stiut decat sa se pleosteasca.. si toate astea, cu timpul; a trecut un an, doi, acum nu o mai port.. daca as incerca, si ea ar incerca -la randul ei- clar!-sa nu ma lase sa vad nimic afara.. de pleostita ce e ea! Palaria mea! – the Hat! –the Hack! ‘Urma’ canta melodia..<br />Imi amintesc de-o carte.. avea coperti mustar si incercam sa o citesc pe plaja. Hermann Hesse. Firicele de nisip scoicat s-au adunat printre pagini.. inca mai am urme.. acolo unde e cotorul la carte.. <br />Era intr-un film o scena in care Cineva ii spunea Altcuiva ca lui ii place foarte mult Hesse, pentru ca are descrieri frumoase. Asa este.. Intre timp, cartea a suferit un mic accident.. cineva a dat cu cafea pe ea!<br />Legatura dintre melodie, 2Mai, carte si celelalte descrieri, nu are cum sa fie foarte evidenta. Prefer sa las semnificatiile ascunse. Oricum, daca ar fi sa ma dau umpic de gol la sfarsit, as spune ca e frumos sa iti placa umpic de cineva si sa papi felii de paine uscata cu miere chiar atunci cand iti era cam foame. Ok.. Inca mai am urme.. Urme de nisip din plaja.. Urme in nisip pe plaja..Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-61361803071311798722010-05-22T11:10:00.000-07:002010-05-22T11:31:22.281-07:00CINE MOARE?Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, <br />urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;<br />cine nu-si schimba existenta;<br />cine nu risca sa construiasca ceva nou;<br />cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.<br />Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.<br />Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera<br />negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui<br />vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,<br />oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.<br />Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este<br />nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert<br />pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata<br />sa nu asculte sfaturile "responsabile".<br />Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica;<br />cine nu cauta harul din el insusi.<br />Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.<br />Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si<br />detestand ploaia care nu mai inceteaza. <br />Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;<br />cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca<br />cunoaste intrebarea.<br />Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... <br />Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.<br />Daca va fi sa inseli,inseala-ti stomacul.<br />Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.<br />Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.<br />Daca va fi sa furi, fura o sarutare. <br />Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.<br />Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.<br />Daca va fi sa doresti sa fii fericit,<br />doreste-ti in fiecare zi... (poezie de-a lui Pablo Neruda)Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-51102838401797709472010-05-05T14:07:00.000-07:002010-05-05T14:56:23.680-07:001958 Mai 5Cum se manifesta conceptul 'Eu ma plac pe mine' la mine? :)) imi vine sa rad de formularea asta..Mi-a venit ideea asta uite asa: mi-am luat o carte noua de la libraria Humanitas si acolo pe coperta la sfarsit scria: 'Scriitorul a debutat plictisit in 1958.. '<br />Oamenii sunt frumosi prin multitudinea de ganduri si idei care le vin. De unii as putea rade 100 de ani, iar la altii nu m-as mai putea uita niciodata.<br />Daca cititi cateva poezii moderne, o sa descoperiti atetea idea vivace ale unor tineri simpli..De-asta cred ca imi place poezia.. poezia asta sincera, curata.. cea care nu e mult prea metaforica.. Ma gandeam cate nimicuri imi ies din gura precum niste porumbei din colivie.. si cate concepte idioate pot debita uneori.. Oare porumbeii stau in colivie? Indubitabil..In acelasi timp, stand pe o bordura in timp ce ploaia picura absent peste jgheaburi si umbrele(ele) ma gandeam si ca toti oamenii astia suntem frumosi;prea frumosi pentru zilele astea ploioase.. prea 'nu-stiu-cum' pentru ideile si prostiutele noastre.. Si cum poti sa fii indiferent cand unul din noi pateste ceva.. cand unul din noi pleaca in eternitate..cine stie.. Indubitabil, nu as putea sa lucrez intr-un serviciu de urgenta fara sa ies cu mintea schilodita de acolo. Am zis ca nu ma risc..In fine.. mie imi plac oamenii pentru ca sunt niste carti de povestiri bipede.. Ia intreaba o baba in statie.. ce parere are, sau ce mai face.. Ma gandeam si ca atunci cand cineva pleaca spre eternitate, tot ce-a avut legatura cu el, toate obiectele lui, sunt puse undeva intr-o cutie pe un raft..si nimeni nu le mai foloseste.. obiectele respective devin fara semnificatie, fara sens, caci ele au sens si semnificatie doar pentru cel care le-a folosit..obiecte fantoma, cutii de carton, raft in pivnita.. ce miros de pamant mucegait peste obiecte.. Insa, amintirile raman.. ne mai aducem aminte de cate o idee sau gand pe care l-a avut cel absent..<br />Probabil ma gandesc asa din cauza la ploaie si la Pink Floyd.. Vroiam sa nu scriu chestii triste .. Mai demult am mers la dentist si am citit pe un poster in holul sinistru:'Cum sa ne speriem dintii corect'.. defapt scria 'Cum sa ne periem dintii corect'.. am inceput sa rad si sa uit de tortura ce urma sa vina.. tin minte ca pe atuncea ma duceam singura la dentist, ca mama nu putea sa vina cu mine pentru ca era la servici.. A fost foarte cumplit pt mine treaba cu dentistul.. dar am supravietuit.<br />Iar azi pe coperta unei carti scria:'Scriitorul a debutat publicistic in 1958..'<br />... na! si totusi.. acesta este 'conceptul eu ma plac pe mine' . just!Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-85448012857198891582010-04-25T04:29:00.001-07:002010-04-25T04:29:39.458-07:00Ce este o strangere de mana?Prin ferestre de mansarda, soare stins de seara arunca raze calde peste sticla, peste mine care stau intinsa pe pat.<br />Siclam mai stins,cu bretelute impletite o rochie lunga de seara de vara atarna peste corpul meu intins si cald. La capataiul patului, rafturi de carti mirosind a lemn si flori stau linistite ascultand si ele parca .. cum bate soarele, cum respir eu si domnul.. asta in timpul pauzelor. Umbre de vant se joaca prin perdea, lumina e oranj mai stins, soarele se intretaie peste buzele mele, buze care stiu sa zambeasca. Domnul acesta nu spune prea multe vorbe. Cand stam amandoi in camera e suficient sa ne privim, sa ne sarutam pe buze, sa ne strangem de mana. Cu ochi de copil privesc undele de aer ce se duc si se rasfrang printre corzi atunci cand pauza s-a mai intrerupt si el imi mai canta ceva ; corzile aiurite ale ghitarii sale. .Simt ca nu mai sunt frontiere. De la swing, spre country, de aici la blu blues over the clouds. Zambim si mai face o pauza.. Hey mister, would you like to kiss me?Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-11328249610856739562010-04-23T05:42:00.000-07:002010-04-23T05:57:58.965-07:00razvratire*07.02.2010<br />Care este artistul tau preferat? Am intrebat-o pe Cristina, colega mea de apartament din ultimii 2 -3 ani petrecuti aici in Sibiu. [Ea asculta acum si canta cu pofta pe muzica lui Milow.] [Canta in continuare si nu m-a bagat in seama.]O intreb in continuare.. Este Milow? Ea imi raspunse ca nu, nu este acesta.. Dar care? Am continuat eu sa o intreb, si mi-a zis ca nu stie inca cine este , cu siguranta ca este altcineva dar nu acesta ( altcineva care asteapta maybe sa fie descoperit). Eu am un artist/ formatie preferata.<br />*****************************<br /> Cu cat inaintam in varsta, nu mai stim sa raspundem la intrebari de genul acesta. Care este : formatia ta preferata de muzica, culoarea, filmul, jocul, actorul.. cand suntem tineri, cu siguranta stim ce ne place cel mai mult si stim sa raspundem fara sa stam pe ganduri la aceste intrebari simple. Cred ca maturizarea vine si cu estomparea amanuntelor/// Daa?///. Cladirea personala se face de mic, prin amanuntele acestea care tin de noi. Asa este firea, asa trebuie sa se petreaca. /// Asa este? Asa trebuie?? Cum asa...? –ridic din umeri ca nu stiu? /// Pai... cand suntem tineri, trebuie sa ne bucuram de puterea si frumusetea tineretii noastre. Este benefic sa credem in noi si sa scrutam cu privirea agera departarile in vederea aflarii de raspunsuri( Nu vorbesc aici de explicatii teoretice, chiar Nichita zicea ca ‘Nu trebuie intelese sentimentele, /Ele trebuie sa fie traite’). Dar... dar defapt.. defapt nu vreau sa pierd toate astea..adica de ce trebuie ca odata cu trecerea varstei sa nu mai stiu de MINE? Voi avea grija sa pastrez o parte din mine -cea de acum- pt la batranete; e intelept sa faci provizii, sau cum se spune, sa nu uiti niciodata de copilul din tine..7 februarie si 23 aprilie<br />* o sa scriu si varianta nerazvratita de la razvratireBufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-38554592552332642602010-04-23T05:24:00.001-07:002010-04-23T11:01:28.807-07:00deziluzieMereu imi pun intrebarea: bun;eu pot sa fac asta? As putea.. sau.. sau sa fac altceva?! Dominanta omului este aceea de a incerca si de a cunoaste.. Nu stiu daca pot spune Cunoasterea.. caci aceasta mi se pare o zeitate care nu poate fi patrunsa decat pe departe de increierarea noastra ingusta(expresie ramasa dintr-o poezie de-a lui Stanescu). Desi datoria noastra de purici ai universului, caci suntem micuti, este de a depasi limite prin cunoastere si intelegere, nu vom fi niciodata atotstiutori; dar contribuim fiecare ‘puric’ prin acel ceva unic si mistic al fiintei ce suntem la edificarea adevarului despre Tot si Toate, insa doar empiric. Suntem pureci mici dar si importanti care stim doar sa intuim; si cred ca avem o viata pe care trebuie sa o gustam, sa o respiram, sa iubim... sa sujem sanjele din ea..<br />Viata e plina? Viata e intensa? Viata nu stii incotro se indreapta..e faina(mai gasiti si voi cuvinte[si faceti ce simtiti cu ele mai departe])<br /> Noi doar intuim totul si asa se reflecta simtamantul plenitudinii vietii. <br />Am fost inzestrati cu un corp, pe care trebuie sa il luam cu noi peste tot pe unde mergem, ca un scut, ca o aparenta, ca ceva frumos(asa ar trebui); si ca o speranta.. Gandindu-ma la firea mea stiu cat de legata sunt de corpul meu.. probabil este cel mai important lucru pe care il detin in efemera mea viata; el este mijlocul prin care imi pot dovedi existenta de om (micut). Corpul meu este mediatorul perceptiei mele asupra lumii. Iar despre corpul omenesc, mai ma gandesc si scriu. <br />Enjoy your body.Use it every way you can. Don't be afraid of it, or what other people think of it. It's the gratest instrument you'll ever own.-cateva vorbe de duh....Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-74648141641934358002010-03-29T17:00:00.000-07:002010-03-29T17:04:43.497-07:00Fericire..Fericirea este o cale, nu o destinatie. A crede, inseamna a merge inainte. A iubi, inseamna a deveni calea. Visele nu pot muri! -iar Schiller spunea ca ''A trai inseamna a visa''. Sa mergem! - cateva ganduri de moment.. listen to ''Everybody's free'' mai in alta zi pus :PBufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-48846439973473338702010-03-25T05:31:00.000-07:002010-03-25T05:41:59.553-07:00Suntem nuante, nu culoriPrivesc cu ochi maslinii cum traim intr-o diversitate uimitoare de culori si nuante. Atat la sens propriu, dar mai ales la cel figurat. In sensul propriu, facem si noi parte din decor, infrumusetam sau uratim aspectul lumii cu haine colorate si vesele, masini spalate sau murdare, case cu bun gust sau din contra.Tot in sens propriu, imbogatim sau ruinam acest macrounivers cu frunti line sau frunti incruntate, zambete curate sau zambete prefacute, imbratisari sau lupte.<br />Sunt multe antagonisme, din care am invatat sa acceptam mediul asa cum este, intr-un cuvant, sa ne integram. Invatam sa vorbim sau sa tacem, sa ascultam sau sa ne eschivam cand suntem fata in fata cu altcineva.<br />In sens figurat, suntem nuante, mai mult decat culori. Nu gasesti doi oameni care sa gandeasca si sa faca aceleasi lucruri, sa ia aceleasi decizii, sa se comporte la fel si sa greseasca de asemenea, la fel. Nu gasesti oameni care sa se comporte mereu la fel, sa fie numai veseli sau numai tristi, sa fie intr-un singur ton de culoare. Am vrut sa vad oamenii buni sau rai, insa acum descopar ca nu suntem doar astfel.<br />Trebuie sa stim sa oferim posibilitatile care se preteaza fiecarui om, sa le aratam incredere, acolo pe teritoriile unde stim ca sunt demni de incredere, fara a le cere imposibilul si a abera in speranta ca ii poti schimba. Daca unui om ii arati incredere, aceasta va insemna mult pentru el, iar daca va vrea si va considera, se va automodela dupa sugestiile tale.<br />Avand in vedere acel macrounivers si acest microunivers, care este in aparenta micro, dar in detaliu atat de mare si complex pentru ca microuniversul este al meu, este unul si al tau si mai exista cate unul pentru fiecare om, pot spune, metaforic vorbind, ca noi suntem un sevalet, unde se combina culorile, culturile, posibilitatile. Fiecare om isi are aura lui, mai vie sau mai pala, iar eu nu stiu daca lumea se picteaza singura sau cineva o picteaza cu noi avandu-ne pe sevalet. Eu sper doar sa nu piara inspiratia pictorului, pentru ca viata nu ar mai avea culoare si nici ochii mei nu ar mai fi verde-kaki precum maslinele..Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-41486555819784314452010-03-15T15:12:00.000-07:002010-03-15T15:42:13.646-07:00Everybody's Free<object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/bwVVpwBKUp0&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/bwVVpwBKUp0&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-16779369425712829092010-03-15T14:27:00.000-07:002010-03-15T15:06:41.522-07:00Apa...Se intampla; evenimente curg precum o apa si observ cum, doar in sens inapoi ele nu se pot derula; iar viata este mai complexa decat un film, pentru ca nu se poate desfasura precum o caseta video, nici backward si nici forward. Asa ca, fiecare lucru isi are un inceput precum fiecare izvor o sursa, iar nimik din ceea ce incepem nu se termina. Sfarsitul este doar o inchipuire, precum un punct la finalul unei propozitii. Noi facem propozita, tot noi ii asezam punctul si bineinteles, punctul nu inseamna ca s-a terminat ceea ce vrem sa spunem, pentru ca dupa o propozitie mai construim una si dupa-aceea inca una si tot asa.<br />Se intampla; evenimentele nu sunt intamplatoare. Ceea ce facem ne construieste, ne autodefineste si ne indruma; unde si catre ce nu isi au raspuns in aceasta generalizare, caci intregul complex se numeste maturizare. Asadar, plutim intr-o barcuta de hartie pe aceasta apa lina care ne va duce departe, tot mai departe.<br />Se intampla; toate la timpul lor .. spun oamenii.<br />Despre mine, afirm ca sunt un mediu transparent si cursiv, precum acea apa. <br />Defapt si eu sunt un eveniment intamplat in aceasta lume. Provin dintr-un transparent diafan si luminos invelit intr-o coaja si exist sub forma de cristal de apa. "Cum am nascocit acest lucru?"-poate va intrebati; eu va voi raspunde ca "l-am nascocit" din simpla Credinta. Si mai adaug la cele spuse ca intai planeta a fost albastra.Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-1553309754230887672010-02-18T06:11:00.000-08:002010-02-23T11:44:01.161-08:00Poate altfelMoment de plictiseala creativa ;<br /> Vreme solara.. insula marina.. Azi m-am gandit sa stau sa ma prajesc la soare , sa completez rebus si sa ascult Bob Marley. E prea simpla lista? da.. ar mai lipsi sa am o laguna albastra in fata si o insula nisipoasa cu multa verdeata.<br /> Unde sa gasesc eu toate astea? La chioscul din fata blocului nu au, la magazinul mare s-au terminat visele si nu mai sunt decat revistele, iar la mall nu vand decat la bax ;oricum ne e ce mi-as dori eu.. O tara plina de posibilitati.. ne orientam si apoi ne luam gandul..La agentia de voiaj ofertele sunt bune dar parca prea scumpe.. si apoi iar ne gandim la ce-ar fi daca .. daca si cum am fi noi acolo pe insula verde.. poate altfel. Daca am avea bani si mai multi ochi sa vedem cum trebuie, am fi poate a-i dracu'.. dar am fi mai fericiti?<br />Sa zbor cu gandul de aici de pe balcon pana in Jamaica, sau sa zbor cu avionul?Poate e bine sa fim doar fericiti cu gandul.. la urma urmei ce e fericirea? cred ca fericirea nu e ceva consumabil.. sau poate o fi.. Oricum pe insula sigur se gaseste si ..<br /><br />Guess Who - Locul potrivit<br /><br /><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/cgbjbVyDzw8&hl=en_GB&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/cgbjbVyDzw8&hl=en_GB&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4653985497860699062.post-10359234309823816592010-02-12T13:19:00.000-08:002010-02-12T14:13:58.006-08:00Tara lui BufnitelIn Tara lui Bufnitzel, totul incepe ca o poveste. Ca intr-o geometrie a gandurilor, in acest mic univers, mereu se ivesc idei crete despre lume si poezie. ''De ce aburul din jurul Pamantului e ca o prisma ce refracta incandescenta arta a iubirii si o sparge apoi in curcubeu?'' Nu stiu de unde vine, cine a spus-o, dar stiu cine a rostit-o si apoi s-a intamplat ca de fiecare data imi ramanea in privire un curcubeu.. de fiecare data cand se stingea ploaia. Printre picaturi albastre si idei delirante ma plimb cum vreau eu, ca Alice in Tara Minunilor, pe portative de culori care ma inalta pe muzica lui Alifantis 'tot mai sus' si 'mult mai inalt', astfel incat sa va observ mai bine pe toti.<br /> Dintr-un copac, de pe-o craca, al vostru Bufnitel.Bufnitelhttp://www.blogger.com/profile/02990434208201146668noreply@blogger.com0