In Tara lui Bufnitzel, totul incepe ca o poveste. Ca intr-o geometrie a gandurilor, in acest mic univers, mereu se ivesc idei crete despre lume si poezie. ''De ce aburul din jurul Pamantului e ca o prisma ce refracta incandescenta arta a iubirii si o sparge apoi in curcubeu?'' Nu stiu de unde vine, cine a spus-o, dar stiu cine a rostit-o si apoi s-a intamplat ca de fiecare data imi ramanea in privire un curcubeu.. de fiecare data cand se stingea ploaia. Printre picaturi albastre si idei delirante ma plimb cum vreau eu, ca Alice in Tara Minunilor, pe portative de culori care ma inalta pe muzica lui Alifantis 'tot mai sus' si 'mult mai inalt', astfel incat sa va observ mai bine pe toti.
Dintr-un copac, de pe-o craca, al vostru Bufnitel.

joi, 25 martie 2010

Suntem nuante, nu culori

Privesc cu ochi maslinii cum traim intr-o diversitate uimitoare de culori si nuante. Atat la sens propriu, dar mai ales la cel figurat. In sensul propriu, facem si noi parte din decor, infrumusetam sau uratim aspectul lumii cu haine colorate si vesele, masini spalate sau murdare, case cu bun gust sau din contra.Tot in sens propriu, imbogatim sau ruinam acest macrounivers cu frunti line sau frunti incruntate, zambete curate sau zambete prefacute, imbratisari sau lupte.
Sunt multe antagonisme, din care am invatat sa acceptam mediul asa cum este, intr-un cuvant, sa ne integram. Invatam sa vorbim sau sa tacem, sa ascultam sau sa ne eschivam cand suntem fata in fata cu altcineva.
In sens figurat, suntem nuante, mai mult decat culori. Nu gasesti doi oameni care sa gandeasca si sa faca aceleasi lucruri, sa ia aceleasi decizii, sa se comporte la fel si sa greseasca de asemenea, la fel. Nu gasesti oameni care sa se comporte mereu la fel, sa fie numai veseli sau numai tristi, sa fie intr-un singur ton de culoare. Am vrut sa vad oamenii buni sau rai, insa acum descopar ca nu suntem doar astfel.
Trebuie sa stim sa oferim posibilitatile care se preteaza fiecarui om, sa le aratam incredere, acolo pe teritoriile unde stim ca sunt demni de incredere, fara a le cere imposibilul si a abera in speranta ca ii poti schimba. Daca unui om ii arati incredere, aceasta va insemna mult pentru el, iar daca va vrea si va considera, se va automodela dupa sugestiile tale.
Avand in vedere acel macrounivers si acest microunivers, care este in aparenta micro, dar in detaliu atat de mare si complex pentru ca microuniversul este al meu, este unul si al tau si mai exista cate unul pentru fiecare om, pot spune, metaforic vorbind, ca noi suntem un sevalet, unde se combina culorile, culturile, posibilitatile. Fiecare om isi are aura lui, mai vie sau mai pala, iar eu nu stiu daca lumea se picteaza singura sau cineva o picteaza cu noi avandu-ne pe sevalet. Eu sper doar sa nu piara inspiratia pictorului, pentru ca viata nu ar mai avea culoare si nici ochii mei nu ar mai fi verde-kaki precum maslinele..
Publicat de la

2 comentarii:

  1. Unknown5 aprilie 2010 la 07:29

    Te-ai gandit vreodata ca rosu e rosu pt tine si pt mine...dar poate il vedem diferit si nu stim?...De asta nuantele sunt vazut de unii oameni si de altii nu...sunt studii si sunt convinsa ca stii asta ca unii oameni pot diferentia sute de nuante iar altii vad doar culori...ochii tai verde-kaki...cum ai spus tu vad nuantele altfel decat ochii mei negrii si asta e frumusetea...ca daca lumea ar fi desenata in aceleasi culori pt toata lumea nu ne-am mai pune atatea intrebari..cunoasterea e buna...dar mai interesanta si mai palpitanta e setea de cunoastere..

    RăspundețiȘtergere
  2. A. D.18 iunie 2010 la 07:09

    Oglinzi, nu nuante(Pirateria de suflete)…

    Intr-o lume intr-o perpetua miscare, in care vrem nu vrem, ne amestecam browian cu indivizi cu varste, percepte socio-culturale, interese, ancore afective mai mult sau mai putin similare cu ale noatre, descoperim cu stupoare adevarul inevitabil: adevarata personalitate, adevarata nuanta ne-am pierdut-o undeva pe drum! Nuanta noastra zace calcata in picioare alaturi de visele, parerile, ideile pe care le aveam odata. SI ATUNCI CE SUNTEM? Raspunsul vine iminent: OGLINZI!Oglinzi ale sufletelor altora, ale parerilor altora, ale simpatiilor shi antipatiilor altora. Ne trezim intr-o lume in care suntem atat de inghesuiti…incat nu ne este permis luxul de a fi unici….ne trezim umbland pe strazi imbracati similar, avand aceleasi expresii, acelasi dorinte aceleasi aspiratii… ca si cum un malaxor urias ar fi prins o generatie intreaga omogenizand-o , generand aceiasi caricatura umana, intr-o infinitate de ipostaze...
    Rar se intampla sa ne regasim…intr-un moment de singuratate sau…ironic…de negatie a propriei firi…..cand realitatea ne izbeste in fata….suntem un colaj de idei si aspiratii oglindit deformat de la cei ce ne inconjoara.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)