In Tara lui Bufnitzel, totul incepe ca o poveste. Ca intr-o geometrie a gandurilor, in acest mic univers, mereu se ivesc idei crete despre lume si poezie. ''De ce aburul din jurul Pamantului e ca o prisma ce refracta incandescenta arta a iubirii si o sparge apoi in curcubeu?'' Nu stiu de unde vine, cine a spus-o, dar stiu cine a rostit-o si apoi s-a intamplat ca de fiecare data imi ramanea in privire un curcubeu.. de fiecare data cand se stingea ploaia. Printre picaturi albastre si idei delirante ma plimb cum vreau eu, ca Alice in Tara Minunilor, pe portative de culori care ma inalta pe muzica lui Alifantis 'tot mai sus' si 'mult mai inalt', astfel incat sa va observ mai bine pe toti.
Dintr-un copac, de pe-o craca, al vostru Bufnitel.

sâmbătă, 22 mai 2010

CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert
pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata
sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli,inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi... (poezie de-a lui Pablo Neruda)

miercuri, 5 mai 2010

1958 Mai 5

Cum se manifesta conceptul 'Eu ma plac pe mine' la mine? :)) imi vine sa rad de formularea asta..Mi-a venit ideea asta uite asa: mi-am luat o carte noua de la libraria Humanitas si acolo pe coperta la sfarsit scria: 'Scriitorul a debutat plictisit in 1958.. '
Oamenii sunt frumosi prin multitudinea de ganduri si idei care le vin. De unii as putea rade 100 de ani, iar la altii nu m-as mai putea uita niciodata.
Daca cititi cateva poezii moderne, o sa descoperiti atetea idea vivace ale unor tineri simpli..De-asta cred ca imi place poezia.. poezia asta sincera, curata.. cea care nu e mult prea metaforica.. Ma gandeam cate nimicuri imi ies din gura precum niste porumbei din colivie.. si cate concepte idioate pot debita uneori.. Oare porumbeii stau in colivie? Indubitabil..In acelasi timp, stand pe o bordura in timp ce ploaia picura absent peste jgheaburi si umbrele(ele) ma gandeam si ca toti oamenii astia suntem frumosi;prea frumosi pentru zilele astea ploioase.. prea 'nu-stiu-cum' pentru ideile si prostiutele noastre.. Si cum poti sa fii indiferent cand unul din noi pateste ceva.. cand unul din noi pleaca in eternitate..cine stie.. Indubitabil, nu as putea sa lucrez intr-un serviciu de urgenta fara sa ies cu mintea schilodita de acolo. Am zis ca nu ma risc..In fine.. mie imi plac oamenii pentru ca sunt niste carti de povestiri bipede.. Ia intreaba o baba in statie.. ce parere are, sau ce mai face.. Ma gandeam si ca atunci cand cineva pleaca spre eternitate, tot ce-a avut legatura cu el, toate obiectele lui, sunt puse undeva intr-o cutie pe un raft..si nimeni nu le mai foloseste.. obiectele respective devin fara semnificatie, fara sens, caci ele au sens si semnificatie doar pentru cel care le-a folosit..obiecte fantoma, cutii de carton, raft in pivnita.. ce miros de pamant mucegait peste obiecte.. Insa, amintirile raman.. ne mai aducem aminte de cate o idee sau gand pe care l-a avut cel absent..
Probabil ma gandesc asa din cauza la ploaie si la Pink Floyd.. Vroiam sa nu scriu chestii triste .. Mai demult am mers la dentist si am citit pe un poster in holul sinistru:'Cum sa ne speriem dintii corect'.. defapt scria 'Cum sa ne periem dintii corect'.. am inceput sa rad si sa uit de tortura ce urma sa vina.. tin minte ca pe atuncea ma duceam singura la dentist, ca mama nu putea sa vina cu mine pentru ca era la servici.. A fost foarte cumplit pt mine treaba cu dentistul.. dar am supravietuit.
Iar azi pe coperta unei carti scria:'Scriitorul a debutat publicistic in 1958..'
... na! si totusi.. acesta este 'conceptul eu ma plac pe mine' . just!