In Tara lui Bufnitzel, totul incepe ca o poveste. Ca intr-o geometrie a gandurilor, in acest mic univers, mereu se ivesc idei crete despre lume si poezie. ''De ce aburul din jurul Pamantului e ca o prisma ce refracta incandescenta arta a iubirii si o sparge apoi in curcubeu?'' Nu stiu de unde vine, cine a spus-o, dar stiu cine a rostit-o si apoi s-a intamplat ca de fiecare data imi ramanea in privire un curcubeu.. de fiecare data cand se stingea ploaia. Printre picaturi albastre si idei delirante ma plimb cum vreau eu, ca Alice in Tara Minunilor, pe portative de culori care ma inalta pe muzica lui Alifantis 'tot mai sus' si 'mult mai inalt', astfel incat sa va observ mai bine pe toti.
Dintr-un copac, de pe-o craca, al vostru Bufnitel.

luni, 29 martie 2010

Fericire..

Fericirea este o cale, nu o destinatie. A crede, inseamna a merge inainte. A iubi, inseamna a deveni calea. Visele nu pot muri! -iar Schiller spunea ca ''A trai inseamna a visa''. Sa mergem! - cateva ganduri de moment.. listen to ''Everybody's free'' mai in alta zi pus :P

joi, 25 martie 2010

Suntem nuante, nu culori

Privesc cu ochi maslinii cum traim intr-o diversitate uimitoare de culori si nuante. Atat la sens propriu, dar mai ales la cel figurat. In sensul propriu, facem si noi parte din decor, infrumusetam sau uratim aspectul lumii cu haine colorate si vesele, masini spalate sau murdare, case cu bun gust sau din contra.Tot in sens propriu, imbogatim sau ruinam acest macrounivers cu frunti line sau frunti incruntate, zambete curate sau zambete prefacute, imbratisari sau lupte.
Sunt multe antagonisme, din care am invatat sa acceptam mediul asa cum este, intr-un cuvant, sa ne integram. Invatam sa vorbim sau sa tacem, sa ascultam sau sa ne eschivam cand suntem fata in fata cu altcineva.
In sens figurat, suntem nuante, mai mult decat culori. Nu gasesti doi oameni care sa gandeasca si sa faca aceleasi lucruri, sa ia aceleasi decizii, sa se comporte la fel si sa greseasca de asemenea, la fel. Nu gasesti oameni care sa se comporte mereu la fel, sa fie numai veseli sau numai tristi, sa fie intr-un singur ton de culoare. Am vrut sa vad oamenii buni sau rai, insa acum descopar ca nu suntem doar astfel.
Trebuie sa stim sa oferim posibilitatile care se preteaza fiecarui om, sa le aratam incredere, acolo pe teritoriile unde stim ca sunt demni de incredere, fara a le cere imposibilul si a abera in speranta ca ii poti schimba. Daca unui om ii arati incredere, aceasta va insemna mult pentru el, iar daca va vrea si va considera, se va automodela dupa sugestiile tale.
Avand in vedere acel macrounivers si acest microunivers, care este in aparenta micro, dar in detaliu atat de mare si complex pentru ca microuniversul este al meu, este unul si al tau si mai exista cate unul pentru fiecare om, pot spune, metaforic vorbind, ca noi suntem un sevalet, unde se combina culorile, culturile, posibilitatile. Fiecare om isi are aura lui, mai vie sau mai pala, iar eu nu stiu daca lumea se picteaza singura sau cineva o picteaza cu noi avandu-ne pe sevalet. Eu sper doar sa nu piara inspiratia pictorului, pentru ca viata nu ar mai avea culoare si nici ochii mei nu ar mai fi verde-kaki precum maslinele..

luni, 15 martie 2010

Everybody's Free

Apa...

Se intampla; evenimente curg precum o apa si observ cum, doar in sens inapoi ele nu se pot derula; iar viata este mai complexa decat un film, pentru ca nu se poate desfasura precum o caseta video, nici backward si nici forward. Asa ca, fiecare lucru isi are un inceput precum fiecare izvor o sursa, iar nimik din ceea ce incepem nu se termina. Sfarsitul este doar o inchipuire, precum un punct la finalul unei propozitii. Noi facem propozita, tot noi ii asezam punctul si bineinteles, punctul nu inseamna ca s-a terminat ceea ce vrem sa spunem, pentru ca dupa o propozitie mai construim una si dupa-aceea inca una si tot asa.
Se intampla; evenimentele nu sunt intamplatoare. Ceea ce facem ne construieste, ne autodefineste si ne indruma; unde si catre ce nu isi au raspuns in aceasta generalizare, caci intregul complex se numeste maturizare. Asadar, plutim intr-o barcuta de hartie pe aceasta apa lina care ne va duce departe, tot mai departe.
Se intampla; toate la timpul lor .. spun oamenii.
Despre mine, afirm ca sunt un mediu transparent si cursiv, precum acea apa.
Defapt si eu sunt un eveniment intamplat in aceasta lume. Provin dintr-un transparent diafan si luminos invelit intr-o coaja si exist sub forma de cristal de apa. "Cum am nascocit acest lucru?"-poate va intrebati; eu va voi raspunde ca "l-am nascocit" din simpla Credinta. Si mai adaug la cele spuse ca intai planeta a fost albastra.