In Tara lui Bufnitzel, totul incepe ca o poveste. Ca intr-o geometrie a gandurilor, in acest mic univers, mereu se ivesc idei crete despre lume si poezie. ''De ce aburul din jurul Pamantului e ca o prisma ce refracta incandescenta arta a iubirii si o sparge apoi in curcubeu?'' Nu stiu de unde vine, cine a spus-o, dar stiu cine a rostit-o si apoi s-a intamplat ca de fiecare data imi ramanea in privire un curcubeu.. de fiecare data cand se stingea ploaia. Printre picaturi albastre si idei delirante ma plimb cum vreau eu, ca Alice in Tara Minunilor, pe portative de culori care ma inalta pe muzica lui Alifantis 'tot mai sus' si 'mult mai inalt', astfel incat sa va observ mai bine pe toti.
Dintr-un copac, de pe-o craca, al vostru Bufnitel.

duminică, 25 aprilie 2010

Ce este o strangere de mana?

Prin ferestre de mansarda, soare stins de seara arunca raze calde peste sticla, peste mine care stau intinsa pe pat.
Siclam mai stins,cu bretelute impletite o rochie lunga de seara de vara atarna peste corpul meu intins si cald. La capataiul patului, rafturi de carti mirosind a lemn si flori stau linistite ascultand si ele parca .. cum bate soarele, cum respir eu si domnul.. asta in timpul pauzelor. Umbre de vant se joaca prin perdea, lumina e oranj mai stins, soarele se intretaie peste buzele mele, buze care stiu sa zambeasca. Domnul acesta nu spune prea multe vorbe. Cand stam amandoi in camera e suficient sa ne privim, sa ne sarutam pe buze, sa ne strangem de mana. Cu ochi de copil privesc undele de aer ce se duc si se rasfrang printre corzi atunci cand pauza s-a mai intrerupt si el imi mai canta ceva ; corzile aiurite ale ghitarii sale. .Simt ca nu mai sunt frontiere. De la swing, spre country, de aici la blu blues over the clouds. Zambim si mai face o pauza.. Hey mister, would you like to kiss me?

vineri, 23 aprilie 2010

razvratire*

07.02.2010
Care este artistul tau preferat? Am intrebat-o pe Cristina, colega mea de apartament din ultimii 2 -3 ani petrecuti aici in Sibiu. [Ea asculta acum si canta cu pofta pe muzica lui Milow.] [Canta in continuare si nu m-a bagat in seama.]O intreb in continuare.. Este Milow? Ea imi raspunse ca nu, nu este acesta.. Dar care? Am continuat eu sa o intreb, si mi-a zis ca nu stie inca cine este , cu siguranta ca este altcineva dar nu acesta ( altcineva care asteapta maybe sa fie descoperit). Eu am un artist/ formatie preferata.
*****************************
Cu cat inaintam in varsta, nu mai stim sa raspundem la intrebari de genul acesta. Care este : formatia ta preferata de muzica, culoarea, filmul, jocul, actorul.. cand suntem tineri, cu siguranta stim ce ne place cel mai mult si stim sa raspundem fara sa stam pe ganduri la aceste intrebari simple. Cred ca maturizarea vine si cu estomparea amanuntelor/// Daa?///. Cladirea personala se face de mic, prin amanuntele acestea care tin de noi. Asa este firea, asa trebuie sa se petreaca. /// Asa este? Asa trebuie?? Cum asa...? –ridic din umeri ca nu stiu? /// Pai... cand suntem tineri, trebuie sa ne bucuram de puterea si frumusetea tineretii noastre. Este benefic sa credem in noi si sa scrutam cu privirea agera departarile in vederea aflarii de raspunsuri( Nu vorbesc aici de explicatii teoretice, chiar Nichita zicea ca ‘Nu trebuie intelese sentimentele, /Ele trebuie sa fie traite’). Dar... dar defapt.. defapt nu vreau sa pierd toate astea..adica de ce trebuie ca odata cu trecerea varstei sa nu mai stiu de MINE? Voi avea grija sa pastrez o parte din mine -cea de acum- pt la batranete; e intelept sa faci provizii, sau cum se spune, sa nu uiti niciodata de copilul din tine..7 februarie si 23 aprilie
* o sa scriu si varianta nerazvratita de la razvratire

deziluzie

Mereu imi pun intrebarea: bun;eu pot sa fac asta? As putea.. sau.. sau sa fac altceva?! Dominanta omului este aceea de a incerca si de a cunoaste.. Nu stiu daca pot spune Cunoasterea.. caci aceasta mi se pare o zeitate care nu poate fi patrunsa decat pe departe de increierarea noastra ingusta(expresie ramasa dintr-o poezie de-a lui Stanescu). Desi datoria noastra de purici ai universului, caci suntem micuti, este de a depasi limite prin cunoastere si intelegere, nu vom fi niciodata atotstiutori; dar contribuim fiecare ‘puric’ prin acel ceva unic si mistic al fiintei ce suntem la edificarea adevarului despre Tot si Toate, insa doar empiric. Suntem pureci mici dar si importanti care stim doar sa intuim; si cred ca avem o viata pe care trebuie sa o gustam, sa o respiram, sa iubim... sa sujem sanjele din ea..
Viata e plina? Viata e intensa? Viata nu stii incotro se indreapta..e faina(mai gasiti si voi cuvinte[si faceti ce simtiti cu ele mai departe])
Noi doar intuim totul si asa se reflecta simtamantul plenitudinii vietii.
Am fost inzestrati cu un corp, pe care trebuie sa il luam cu noi peste tot pe unde mergem, ca un scut, ca o aparenta, ca ceva frumos(asa ar trebui); si ca o speranta.. Gandindu-ma la firea mea stiu cat de legata sunt de corpul meu.. probabil este cel mai important lucru pe care il detin in efemera mea viata; el este mijlocul prin care imi pot dovedi existenta de om (micut). Corpul meu este mediatorul perceptiei mele asupra lumii. Iar despre corpul omenesc, mai ma gandesc si scriu.
Enjoy your body.Use it every way you can. Don't be afraid of it, or what other people think of it. It's the gratest instrument you'll ever own.-cateva vorbe de duh....