In Tara lui Bufnitzel, totul incepe ca o poveste. Ca intr-o geometrie a gandurilor, in acest mic univers, mereu se ivesc idei crete despre lume si poezie. ''De ce aburul din jurul Pamantului e ca o prisma ce refracta incandescenta arta a iubirii si o sparge apoi in curcubeu?'' Nu stiu de unde vine, cine a spus-o, dar stiu cine a rostit-o si apoi s-a intamplat ca de fiecare data imi ramanea in privire un curcubeu.. de fiecare data cand se stingea ploaia. Printre picaturi albastre si idei delirante ma plimb cum vreau eu, ca Alice in Tara Minunilor, pe portative de culori care ma inalta pe muzica lui Alifantis 'tot mai sus' si 'mult mai inalt', astfel incat sa va observ mai bine pe toti.
Dintr-un copac, de pe-o craca, al vostru Bufnitel.

vineri, 23 aprilie 2010

deziluzie

Mereu imi pun intrebarea: bun;eu pot sa fac asta? As putea.. sau.. sau sa fac altceva?! Dominanta omului este aceea de a incerca si de a cunoaste.. Nu stiu daca pot spune Cunoasterea.. caci aceasta mi se pare o zeitate care nu poate fi patrunsa decat pe departe de increierarea noastra ingusta(expresie ramasa dintr-o poezie de-a lui Stanescu). Desi datoria noastra de purici ai universului, caci suntem micuti, este de a depasi limite prin cunoastere si intelegere, nu vom fi niciodata atotstiutori; dar contribuim fiecare ‘puric’ prin acel ceva unic si mistic al fiintei ce suntem la edificarea adevarului despre Tot si Toate, insa doar empiric. Suntem pureci mici dar si importanti care stim doar sa intuim; si cred ca avem o viata pe care trebuie sa o gustam, sa o respiram, sa iubim... sa sujem sanjele din ea..
Viata e plina? Viata e intensa? Viata nu stii incotro se indreapta..e faina(mai gasiti si voi cuvinte[si faceti ce simtiti cu ele mai departe])
Noi doar intuim totul si asa se reflecta simtamantul plenitudinii vietii.
Am fost inzestrati cu un corp, pe care trebuie sa il luam cu noi peste tot pe unde mergem, ca un scut, ca o aparenta, ca ceva frumos(asa ar trebui); si ca o speranta.. Gandindu-ma la firea mea stiu cat de legata sunt de corpul meu.. probabil este cel mai important lucru pe care il detin in efemera mea viata; el este mijlocul prin care imi pot dovedi existenta de om (micut). Corpul meu este mediatorul perceptiei mele asupra lumii. Iar despre corpul omenesc, mai ma gandesc si scriu.
Enjoy your body.Use it every way you can. Don't be afraid of it, or what other people think of it. It's the gratest instrument you'll ever own.-cateva vorbe de duh....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu